Pungile parodontale sunt spatii sau nise care inconjoara dintii, situate sub linia gingiei. Aceste pungi se pot umple cu bacterii care cauzeaza infectii si care pot conduce la complicatii serioase.
Pungile parodontale sunt un simptom al afectiunii gingivale umita parodontita, o infectie orala grava. Din fericire, pungile parodontale pot fi tratate, iar efectele lor pot fi anulate cu ajutorul unei igiene orale bune sau prin tratament dentar. Insa netratate, ele pot duce la pierderea dintilor.

Ce este o punga parodontala?

Punga padorontala se caracterizeaza prin afectarea si distrugerea osului si tesutului care inconjoara dintele in mod normal si il tine strans in alveole, fie ca este vorba despre osul care inconjoara dintele, fie despre osul alveolar situat sub gingie. Golurile care se creaza prin eroziunea tesuturilor se numesc pungi parodontale.
Aceste pungi pot capta si retine bacteriile, provocand leziuni ale osului maxilar in punctele de ancorare ale dintelui in alveola.
Punga parodontala poate fi prezenta pe o singura parte a dintelui sau poate afecta toate cele 4 parti care alcatuiesc osul alveolar.
Pungile parodontale – exprimate in milimetri – se masoara cu ajutorul unei sonde parodontale, iar de dimensiunea lor depinde gradul de gravitate al problemei.

•  O punga parodontala cu o dimensiune de pana la 3 mm este considerata normala.
•  O punga parodontala cu o dimensiune intre 4 si 5 mm inseamna o parodontita precoce sau usoara.
•  O punga parodontala cu o dimensiune intre 5 si 7 mm inseamna o parodontita moderata.
•  O punga parodontala cu o dimensiune intre 7 si 12 mm inseamna o parodontita avansata.

Procesul de formare a unei pungi parodontale incepe cu gingivita, o infectie a gingiei cauzata de acumularea de placa bacteriana – o pelicula lipicioasa compusa din bacterii si resturi alimentare care se formeaza pe dinti.
Placa poate fi indepartata prin periaj zilnic si prin folosirea atei dentare, insa atunci cand nu este indepartata, ea poate provoca inflamatie, infectii, agravarea bolilor gingivale, calcul dentar si tartru.
Gingivita netratata si necontrolata evolueaza in boala parodontala, care are mai multe grade de severitate. Boala parodontala in stadiu avansat se numeste parodontoza.

Factori de risc pentru aparitia pungilor parodontale

Dintii neperiati cel putin de doua ori pe zi sau periati incorect, la fel ca si lipsa atei dentare din rutina zilnica creste semnificativ riscul de aparitie a bolii parodontale. Riscul creste si mai mult pentru cei care au o dieta bogata in zahar, pentru ca alimentele si bauturile dulci pot accelera cariile dentare si gingivita.

Alti factori de risc:

•  fumatul clasic, vapatul sau mestecatul de tutun;
•  administrarea de medicamente ce provoaca uscaciunea gurii;
•  modificari hormonale asociate sarcinii si menopauzei;
•  rezistenta la insulina, asociata cu obezitatea sau cu excesul de greutate;
•  carenta de vitamina C
•  stres;
•  varsta inaintata;
•  diabet;
•  boli cardiovasculare;
•  factori genetici;
•  tratamente pentru cancer ce slabesc sistemul imunitar;
•  leucemie;
•  HIV si SIDA;
•  boala Crohn;
•  artrita reumatoida.

Diagnosticul

Pentru a diagnostica pungile parodontale, medicul stomatolog va masura dimensiunea spatiului dintre gingii si dinti cu ajutorul sondei parodontale, de adancimea si dimensiunea pungii depinzand in continuare tratamentul.
Medicul stomatolog va evalua si starea gingiilor, iar daca acestea sangereaza sau prezinta inflamatie, va suspecta formarea unui buzunar parodontal care necesita curatare sau alte tratamente.

Pungile ce pot fi tratate au intre 5 si 12 mm, in timp ce pentru pungi mai mari de 12 mm este nevoie de tratamente mai invazive.
In cazul unei pungi adanci, posibil insotita si de o pierdere de masa osoasa, va fi nevoie si de o radiografie pentru a evalua gradul de deteriorare a structurii dintelui.

Complicatii ale pungilor parodontale

Pungile parodontale contin bacterii, astfel ca netratate ele pot duce la inmultirea acestora. Printre complicatii se numara:

•  gingii rosii si inflamate, cu puroi;
•  dinti mobili;
•  durere la mestecat;
•  respiratie foare urat mirositoare care nu dispare nici la periat sau apa de gura;
•  retractie gingivala;
•  pierdere de tesut osos;
•  pierderea dintilor.

Tratarea pungilor parodontale

Tratamentul pentru pungile parodontale difera in functie de severitatea sau adancimea pungilor. Medicul stomatolog sau specialistul parodontolog este cel care va stabili cel mai bun tratament pentru nevoile tale.
Pentru pungile parodontale cu un nivel redus de gravitate se poate folosi procedura de curatare profesionala si detartrajul si planarea radiculara, in timp ce pentru pungile mai adanci se poate recomanda tratamentul chirurgical.

Periajul profesional

Pungile cu dimensiuni de 4-5 mm (considerate mici) pot fi reduse prin curatari dentare profesionale, imbinate cu rutine mai agresive de igiena orala acasa.
Stomatologul iti va recomanda periaj si folosirea atei dentare de cel putin doua ori pe zi si uneori chiar o apa de gura antibacteriana. Profesionistii din domeniul stomatologic prescriu adesea apele de gura terapeutice ca modalitate nechirurgicala de a contribui la tratarea bolilor gingivale si la curatarea pungilor parodontale. Aceste solutii pot fi cumparate pe baza de reteta si contin de obicei medicamentul antimicrobian clorhexidina gluconat.
Periajul profesional si igiena intensiva acasa contribuie la indepartarea placii si a tartrului din jurul dintilor, reducand inflamatia gingiilor.

Detartrajul si planarea radiculara

Ambele sunt proceduri stomatologice nechirurgicale, pentru care se folosesc instrumente manuale pentru detartraj sau aparatul cu laser, si care contribuie la eliminarea bacteriilor, placii si tartrului din jurul dintilor.
In urma acestor proceduri este netezita suprafata radacinii fiecarui dinte, astfel incat tesutul gingival se va atasa din nou de dinte cat mai fix, iar punga parodontala va fi astfel redusa.
Medicul stomatolog poate aplica gel antibacterian in interiorul pungii, pentru a distruge bacteriile si a reduce inflamatia. De asemenea, el poate prescrie antibiotice sau o apa de gura cu antibiotice pentru a reduce prezenta bacteriilor.

Optiunile de tratament mai avansat includ proceduri de reducere a pungii parodontale si proceduri de regenerare pentru construirea tesutului osos si gingival. In cadrul acestor proceduri, bacteriile sunt indepartate si este redusa chirurgical dimensiunii pungii, pentru a elimina zonele in care se pot inmulti bacteriile. In acest fel, tesutul se va putea atasa din nou de osul sanatos.

Reducerea chirurgicala a pungii parodontale

Procedura de reducere chirurgicala a pungii parodontale se impune atunci cand se constata existenta unei pungi adanci sau o pierdere de masa osoasa, dar cu posibilitatea salvarii dintelui.
In cadrul procedurii se fac mici incizii in gingii, ce permit ridicarea sau departarea unei portiuni de tesut gingival, expunand astfel radacina dintelui pentru a permite un detartraj si o planare radiculara mai in profunzime.
Daca exista o pierdere de masa osoasa, osul ramas va fi netezit, fiind eliminate santurile unde se pot inmulti bacteriile.
In finalul procedurii tesutul gingival va fi suturat in pozitia initiala.

Preventia in cazul pungilor parodontale

Indiferent de cauza principala a aparitiei problemelor parodontale, obiceiurile corecte de igiena si stil de viata pot preveni aparitia bolilor gingivale si a pungilor parodontale. Iata cateva sfaturi pe care e bine sa le respecti pentru a nu te confrunta cu acest tip de probleme:

•  Periaj de cel putin doua ori pe zi cu o periuta cu peri moi sau cu o periuta electrica;
•  Pasta de dinti cu fluor;
•  Apa de gura impotriva placii bacteriene;
•  Ata dentara;
•  Apa de gura fara alcool sau o guma de mestecat fara zahar;
•  Renuntarea la fumat;
•  Evitarea alimentelor si bauturilor cu zahar;
•  Evitarea alimentelor tip junk food;
•  Periaj dentar dupa ce consumi bomboane sau bauturi acidulate;
•  O dieta bogata in fructe, legume si alte alimente cu vitamina C;
•  Control regulat la stomatolog (de doua ori pe an), insotit de periaj profesional si detartraj.